Plîngere - Către Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia de urmărire penală şi criminalistică (şi către procurorul general, pentru a fi adusă la cunoştinţă tuturor celor cărora le revin responsabilitaţi în dosar)

Subsemnatul Ioan Roşca, reclamant-iniţiator în dosarele 430/P/1990 şi 35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008), cetăţean român cu domiciliul permanent în Canada şi domiciliul temporar (adresa de corespondenţă) [..], purtător de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, contest prin prezenta decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de procurorul Iuliu Molcuţ prin ordonaţa din 29.09.2010, comunicată mie poştal la 22 oct. 2010.

Consider că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea e dovada slujirii interereselor celor pe care i-am reclamat, de către un sistem juridic degradat.

In fapt, nu adaug aici nimic, pentru că decizia contestată nu neagă crimele descrise de martori. Fără însă să rezulte că procurorii şi-ar fi făcut datoria, efectuînd cercetările necesare, pentru a stabili responsabilităţile pentru crima reclamată în plîngerea mea, crimă continuată din 1944 şi pînă astăzi :

"Dosar nr.6122/86/2009-Anexa la recurs-Către    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE BUCURESTI-Domnule Preşedinte,

………..Subsemnatul VATAMANIUC GAVRIL, domiciliat in oraşul FRASIN, cod poştal : 727.245, jud. Suceava, recurent în cauza care face obiectul Dosarului nr. 6.122/86/2009, invoc următoarea EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE a prevederilor O.U.G. nr. 62 din 30.06.2010, în totalitatea ei, în raport cu art.16 alin. ( 1 ) şi ( 2 ) şi art. 22 alin. ( 1 ) din Constituţia României, pentru următoarele MOTIVE: Conform art. 19 alin. ( 1 ): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.

Subsemnatul am fost deţinut politic şi luptător în munţi împotriva regimului comunist. Am luptat pentru libertatea şi bunăstarea poporului român şi am fost condamnat şi torturat cu bestialitate de organele de securitate şi de aparatul represiv al autorităţilor comuniste.

(NR: Dezbatere privind sensul Procesului Comunismului )

(NR: Marturia lui Gavril Vatamaniuc)

Nu întîmplător închei conturile cu justiţia contrarevoluţionară, cu un mesaj către tine, singurul scris la persoana întîi. Am amînat cît am putut această lămurire publică, pentru a nu pune beţe în roate unui coleg, unul dintre puţinii justiţiari care au rezistat 20 de ani pe această baricadă, dedicîndu-i luptei pentru veşnic amînata dreptate.

În perioada în care făceai greva foamei pentru a salva de la distrugere dosarele pentru care te-ai străduit atît, a fost greu să enunţ delimitări şi observaţii critice. Am tăcut cît am putut, pentru a te menaja şi a-ţi proteja acţiunea, pe care am încercat să o sprijin.

Dar acum, cînd a venit vremea bilanţului, sînt silit să spun tot ce ştiu, tot ce gîndesc, tot ce mă doare. Căci şi eu sînt un justiţiar consecvent, care a plătit scump dreptul de a-şi spune părerea despre cauzele înfrîngerii taberei noastre.

Cînd v-am întîlnit prima dată, în aprilie 2005, la parchetul de lîngă procuratura militară, venisem din Montreal cu două obiective: să depun plîngere pentru represiunea la care am fost supus de către regimul FSN în 1990 (descrisă aici) şi să mă interesez de avansul cercetării în dosarul Gh. Nechita - colegul meu din echipa României, cu care participasem la olimpiada de matematică studenţească de la Ankara în 1980 - ( expunerea aici).

Fiind un adept al dreptului populaţiei la eliberare (chiar prin luptă) de sub cnutul unei tiranii, nu mă număram printre cei ofuscaţi de lipsa de maniere arătată în procesul Ceuşeştilor, deşi din start percepusem acea farsă sinistră, ca pe o manevră de acoperire a rămînerii la putere a restului nomenclaturii comuniste.

(Aşa cum am relatat în mărturia extinsă pe care v-am depus-o la dosarul meu, mi-am dat demisia din FSN la 22 decembrie 1989, ora 20, şi de atunci nu am făcut altceva decît să combat uzurparea contrarevoluţionară.).

La 18 decembrie 2008 am lansat, in numele asoctiei CIVES, proiectul "Solidaritate justitiara", dedicat combaterii injustiţiei din România. În apelul-invitaţie am precizat : "cele cinci secţiuni ale proiectului (cercetare juridica si meta-juridica pentru optimizarea argumentatiei- in cazuri tip, cercetare de teren si documentara- pentru intarirea probatoriilor, asistenta pentru lansarea si instrumentarea anchetelor si proceselor, difuzare a rezultatelor cercetarilor si actiunilor si presiuni civice pentru ameliorari structurale si legislative, organizarea unui sistem de coordonare a actiunilor justitiare)" .

Ulterior, am făcut un turneu de promovare a proiectului (la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Paris) încercînd să determin implicarea potenţialilor justiţiari civici (istorici, documentalişti, economişti, jurişti, etc.) alături de cei dispuşi să ceară socoteală pentru injustiţiile suferite.

V-am mai semnalat simpatia şi respectul meu pentru rectitudinea morală şi combativitatea civică pe care le-aţi dovedit în apărarea dreptăţii în România. Puţini au luptat ca dv. împotriva abuzurilor puterii, chiar după ce aţi ajuns, o dată cu CDR-ul, prizonier în sînul ei.

În acelaşi timp, v-am semnalat unele diferenţe de opinie, privind modul în care trebuie purtat războiul justiţiar. În linii mari, este vorba de contrapunerea dintre nesupunerea mea şi conformismul dvs.

Într-un comentariu pe marginea raportului dvs privind activitatea CADA (Militarism versus militantism), am explicat diferenţa prin faptul că aţi fost militar de carieră, aderînd la ideea de ordin(e) (care pe mine m-a oripilat, inclusiv în timpul umilitorului stagiu militar).

V-am căutat acum cîţiva ani, ca pe un expert legislator, potenţial sprijinitor al demersurilor întru incriminarea crimelor regimului comunist şi a tăinuirii lor de către regimul post-comunist. Mi se părea importantă experienţa dvs.,căpătată în bătălia pentru corectarea abuzurilor funciare, finalizată prin "legea Lupu".

M-aţi primit cu amabilitate şi mi-aţi acordat o zi întreagă, în care mi-aţi descris fiziologia maşinii legislative, avatarurile luptelor de culise duse pe timpul "alternativei" CDR, rezistenţa opusă reparaţiei de profitorii abuzurilor comuniste şi postcomuniste. Nu voi reda aici aspectele dezolante pe care le-am aflat de la dvs. şi care nu lăsau loc la mari speranţe privind reabilitarea justiţiei uzurpate de securicomunişti.

Am înţeles atunci că majoritatea parlamentarilor nu au timpul/pregătirea/voinţa să analizeze meticulos proiectele de legi coapte de comisiile juridice, pentru a le epura de otrava anti-justiţiară.

Ne-am fi putut cunoaşte prima dată pe 22 decembrie 1989 la prînz, cînd eu intram cu puhoiul care asalta părăsita Casa Albă din Piatra Neamţ - unde dvs. eraţi jurist. Sau mai demult, prin cunoştinţele noastre comune. Dar a fost să fie altfel.

În martie 1990, domnul Cîmpeanu a venit în campanie electorală la Piatra Neamţ (ca să ne spună franc, printre altele, că nu-l deranjează îmbogăţirea liberală a securiştilor), totul terminîndu-se cu o petrecere la hotelul Ceahlău.

Atunci v-am cunoscut, printr-o colegă, care ne-a invitat să continuam petrecerea la ea. M-aţi încolţit pînă dimineaţă, împreună cu Viorel Cozma, membru fondator al asociatiei "Dialog Piatra Neamt" (pe care o fondasem în speranţa că va coagula rezistenţa locală împotriva Contrarevoluţiei).

Notă: Am înmănunchiat acest buchet, împletind fire autonome, dar multiplu corelate, pentru a completa fresca degradării justiţiei; e o explicaţie cu structură specială, care reface povestea căutării ce m-a condus la capătul nopţii mele justiţiare.

Cititorul poate urmări analitic oricare din cele zece ipostaze ale juristului postdecembrist, sau încerca să suprindă sintetic forma labirinticului ansamblu. Am ales scrisoarea, pentru că îmbină posibilităţile memorialisticii cu ale eseului liber - permiţînd punerea unor întrebări directe, provocare care ar putea duce la confirmări sau infirmări, dacă mi se va răspunde.

Am ales forma publică, asumîndu-mi şi păcatul unor indiscreţii rezonabile, pentru că simt nevoia unei lămuriri deschise, a unui bilanţ al acestor două decenii de zbucium justiţiar.

Doamnă Blandiana,   ………Am amînat această scrisoare cît am putut, pentru a nu vă perurba activitatea în cadrul Memorialului Sighet. Si muzeul, şi şcoala de vară, şi conferinţa anuală, sînt realizări meritorii, acţiuni importante întru apărarea memoriei faţă de crimele regimului comunist. Pe care le apreciez cum se cuvine, ca unul care se străduie în acelaşi sens.

Dar, după 20 de ani dedicaţi unei cauze, a venit momentul să facem un bilanţ şi o analiză critică a activităţii noastre. Să ne spunem public punctul de vedere, pînă la capăt, renunţînd la orice discreţie, la menajamente. Nu se mai pune problema să apărăm "unitatea frontului anticomunist", care a pierdut războiul (sau mai degrabă l-a ratat, evitîndu-l).

Domnule Iliesiu, ……..Am descoperit azi pe Internet un nou Apel initiat de dvs: pe aceasta legatura WEB, pentru demiterea lui Alexandru Sassu si numirea dvs. ca presedinte al TVR.

Vad ca protestul meu a fost publicat de administratorul site-ului: "Niciodata nu am semnat si nu as semna acest apel. Mai mult, am atras atentia repetat celor care-mi folosesc numele fara acordul meu sa inceteze acest abuz, care ma compromite. Ioan Rosca".

Nu pot cauta toate locurile in care au ajuns aceste "Apeluri", facute si in numele meu, fara acordul meu - pentru a ma apara, cu tardive dezmintiri.

Domnule Secaşiu,  ………Vă scriu dvs., solicităndu-vă opinia avizată faţă de politica informaţională a CNSAS, pentru că aţi reacţionat cu interes la propunerile mele privind organizarea spaţiului de reflectare a crimelor comunismului (sintetizate în articolul prezentat la conferinţa de la Merrida, în octombrie 2006 ( explicatii detaliate in  document pe legatura: AICI )

M-aţi primit în audienţă, dîndu-mi ocazia să-mi expun ideile în faţa unui grup din conducerea CNSAS, care s-a arătat doritor să colaborăm. Am explicat atunci importanţa definirii adecvate a specificaţiilor, înainte de a se trece la dezvoltare, a asigurării din start a conectibilităţii externe, politicii flexibile de acces, căilor de evoluţie a sistemului.

V-am semnalat riscul la care vă expuneţi dacă nişte programatori interni fără orizont vă cîrpesc un sistem informaţional rudimentar, sau dacă apelaţi la o firma externă căpuşă, interesată să vă fagociteze bugetul. Am precizat apăsat că vă ofer gratis consultanţă expertă şi pertinentă, din voluntariat, dedicat unei cauze nobile.