|
10. Ce-am putea face? …….Desigur, o problema de asemenea amploare ma depaseste total. Am dorit doar sa instig la cautarea colectiva a unei solutii, realizind ca solidaritatea, energia si rigoarea necesara sint problematice, din cauza disolutiei produse de agresiunea indelungata (si a manipularii prin care media confiscata ecraneaza nazuintele justitiare izolate).
Pot doar sugera proiecte la care m-am gindit in acesti ani:
- Intensificarea imediata (pina se estompeaza o parte a rostului, prin disparitia victimelor) a eforturilor pentru cercetarea si judecarea responsabililor, confiscarea averilor acaparate si mostenite (daca nu raspund pentru ce au facut parintii lor, de ce sa foloseasca mostenitorii jefuitorilor prada obtinuta, pentru a mentine in mizerie copiii victimelor?).
- Razboi total prescriptiei, pe aliniamentele semnalate mai sus.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
9. De ce? ………..Contestarea legalitatii cu care se captureaza o tara, a esafodajului juridic carora cetatenii ii devin prizonieri, nu pare dirijabila spre tribunal ci rezolvabila extrajudiciar, prin reforma politica sau revolutie. Sigur, ar fi buna o revolutie reusita, sau ridicarea unui partid eliberator. Dar pina atunci? Lasam justitia in pace?
Sa te plingi unei instante-complice in numele unei legalitati-complice, pare absurd, tragic, inutil, gresit. Nu recunosti legitimitatea sistemului judiciar facind apel la el?
Nu neaparat. ……Se poate iesi spiral dintr-un cerc vicios… vicios. Sistemul juridic nu se reduce la aspectele sale contestabile, la partile sale infestate. De altfel, nu instrumentele sint miezul raului - ci cei care le folosec intr-un anume fel. Ramin suficiente prevederi legale pe baza carora putem reclama nedreptatea primara si contesta limitarile "legale" care impiedica demonstrabil dreptatea.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
8. Infractiune continuata, imprescriptibilitate si neprescriere ……..Depasirea prescriptiei complice se poate baza si pe observarea infractiunii continuate (vezi art. 122 cod penal) din care se poate extrapola (daca se vrea) gestiunea corecta a delictului continuat, ca baza a responsabilitatii civile. Ideea este fireasca, daca recurgi la temeiuri: prescriptia incepe sa curga de la terminarea unei infractiuni/ unui delict, oricit de lunga ar fi perioada pe care ele s-a intins.
Dar cind s-au terminat actiunile imputabile infractorilor comunisti? …..Incepute prin spolierea cetatenilor si incarcerarea lor in puscarii (sau lagare de munca camuflate, cum ar fi CAP-urile) gravele crime impotriva cetatenilor Romaniei au continuat dupa 1990, in forme riguros demonstrabile.
Dupa 1990, prada acumulata de statul folosit pentru spoliere a fost "distribuita", prin diverse "inginerii", catre partasii tilharirii natiunii (da, jaf cu violenta)- care au declansat distrugerea economiei si degradarea genocidara a calitatii vietii.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
7. Extinctia… dreptului la dreptate si reduta arhivelor……..Cine are in mina masina legala poate intoarce adevarul pe dos, poate jefui prin decret, poate interzice dreptatea.
Pentru a ingreuna repararea abuzurilor facute dupa 1945, in anul 1958, regimul comunist a emis Decretul 167. Acest atac al dreptului comunist a scurtat drastic termenele de prescriptie pentru raspunderea civila delictuala ( art. 998 cod civil) care a trecut de la cei 30 de ani prevazuti in codul civil (art. 1890) - cu reduceri la 20 si la 10, in cazuri bine precizate… la trei ani.
Faptul ca legislatorul post-decembrist a mentinut in vigoare, din noianul legilor comuniste - abrogate bucata cu bucata, tocmai acest decret - spune despre Tranzitia juridica la fel de mult ca incuierea arhivelor. Rivna cu care au folosit instantele, 20 de ani, aceasta portita (chichita) pentru a respinge pretentiile de despagubire ale victimelor abuzurilor comuniste - probeaza vinovatia justitiei, dincolo de dizertatiile "tehnice".
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
6. Rostul presriptiei si a intreruperii/suspendarii. …….Prea putini dintre cei care cred ca stiu ce este "prescriptia" s-au obosit sa studieze istoria, teoria si practica ei, in cautarea temeiurilor si a principiilor care ar trebui sa-i guverneze aplicarea.
Publicul manipulat intru simplism (cale batuta de capturare a unei societati) stie doar ca, dupa trecerea unui numar de ani de la comitere, delictul X nu mai poate fi penalizat sau reparat - fara a mai conta de ce. In realitate, conteaza foarte tare. Trebuie sa stim de ce se aplica perscriptiile, daca vrem sa supraveghem aplicarea lor corecta.
In esenta, prescriptia combina compromisul pragmatic (admitind ca nu avem resurse pentru un justitiarism integral), dorinta de cicatrizare (vindecarea fracturilor sociale) si penalizarea indiferentei civice. Daca victima unui delict nu arata, mult timp, interes pentru corectarea situatiei, ea pierde dreptul de a mai face apel la resursele societatii- pentru a i se face dreptate.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>
|
|
Pagina 1 din 2 |
Actualitatea Romaneasca
