V-am mai semnalat simpatia şi respectul meu pentru rectitudinea morală şi combativitatea civică pe care le-aţi dovedit în apărarea dreptăţii în România. Puţini au luptat ca dv. împotriva abuzurilor puterii, chiar după ce aţi ajuns, o dată cu CDR-ul, prizonier în sînul ei.

În acelaşi timp, v-am semnalat unele diferenţe de opinie, privind modul în care trebuie purtat războiul justiţiar. În linii mari, este vorba de contrapunerea dintre nesupunerea mea şi conformismul dvs.

Într-un comentariu pe marginea raportului dvs privind activitatea CADA (Militarism versus militantism), am explicat diferenţa prin faptul că aţi fost militar de carieră, aderînd la ideea de ordin(e) (care pe mine m-a oripilat, inclusiv în timpul umilitorului stagiu militar).

Aţi fost format la şcoala respectului faţă de normă (întărit de studiile dvs. de drept - care distilează acelaşi cult). În timp ce eu, cred că legile sînt instrumente care pot sluji sănătatea socială, dar pot fi folosite şi în sens invers -patologic- drept pentru care, legitimitatea unei prevederi formale nu poate fi prezumată, decît pînă la proba contrară.

Ceea ce impune verificarea temeiurilor şi adecvării normei. Acesta este - cred eu - şi cauza deosebirii între viziunile noastre privind modul în care trebuia înfruntată Contrarevoluţia, orientată Alianţa Civică în 1990, sau tratată mineriada din 1991.

Semnificativă este polemica noastră de anul trecut, despre modul în care trebuie justificată imprescriptibilitatea crimelor comunismului. Încercînd probabil să argumentaţi plîngerea penală pe care aţi făcut-o pentru domnul Vasile Paraschiv (respinsă revoltător de procurorii puşi de Băsescu să trateze genocidul… cu NUP) aţi aderat la ideea introducerii în codul penal al unui nou articol, care să incrimineze imprescriptibil uciderea în masă pe motive politice.

V-am atras atenţia că procedînd astfel, s-ar da apă la moară tezei că nu ar exista un sediu al condamnării genocidului comunist în legislaţia veche, de unde s-ar deduce că incriminarea nouă nu poate opera (retroactiv).

Dincolo de argumentele mele lingvistice (codul penal foloseşte la Art. 357, pentru a defini genocidul, expresia "o colectivitate [IR: fără restrictii privind genul colectivitatii] sau un grup national, etnic, rasial, sau religios") m-a mirat cît de uşor concedaţi dvs. că distrugerea "în întregime sau în parte" a unor categorii ca :"bătrînii peste 75 de ani", "femeile blonde", "tinerii fără servici", "foştii parlamentari", "proprietarii de terenuri/capital peste… "- nu poate fi considerată genocid… decît dacă e declarată ca atare de nu ştiu care for internaţional.

Nu cred că emanciparea umană se poate apara de pe poziţii atît de cuminţi.

Am toată aprecierea faţă de pledoariile dvs. solide şi echilibrate în favoarea corectitudinii sociale şi intereselor naţionale (de exemplu articolele din New York Magazin) dar uneori simt şi în ele limitele (autocenzura) impuse de o corectitudine culturală, dacă nu chiar politică.

Mi-am manifestat indignarea pentru modul în care este tratată cererea dvs. de reparaţie pentru demiterea din armată din 1990 (abuz cras, operat de puterea neocomunistă pentru că aţi îndrăznit să cereţi eliberarea armatei române).

Respingerea acţiunii dvs. este cu atît mai scandaloasă, cu cît domnul Nicolae Durac ( http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cada/duracn/default.asp.htm ) cîştigat un proces similar, după o bătălie juridică de peste un deceniu. El afirmă însă că este singura victimă a epurării liderilor CADA, care a reuşit să învingă rezistenţa sistemului... pentru că s-a apărat singur.

A mers cu îndîrjirea pînă la a face cîţiva ani de drept, numai pentru a-şi pregăti procesul, conştient că partea îşi apară interesele, fără frica avocaţilor de a deranja pe cine nu trebuie.

Dvs. aţi fost reprezentat... şi aţi pierdut. Poate pentru că sînteţi pe o listă mai neagră decît Durac... Poate pentru că nu săriţi/rupeţi gardurile....

Dacă tot aveţi toate şansele să fiţi înfrînt, ca şi mine de altfel, (rămînîndu-ne şi datoria să explicăm eşecul) - nu mai bine ne răcorim pe săturate?

Nu vă va pare rău că aţi fost atît de rezonabil, dacă în final, întocmai ca în nuvela lui Kafka, paznicul legii se va apleca asupra muribundului Valerian Stan, lămurindu-i "Acum pot să plec, uşa aceasta era numai pentru tine..." ?

Vă instig amical la mai multă nesupunere în contestare, la mai puţină disciplină în revoltă, la o libertate mai puţin respectuoasă. De la cine aşteptaţi dvs. înţelegere? Cui cereţi să se autocorecteze? Ce rost/şanse are combatantul incapabil de agresivitate?

Şi mai ales veau să ştiu: Mai credeţi în drept?

Al dvs.,
Ioan Roşca, 20 septembrie 2010

Explicatii : Un mănunchi de scrisori deschise, către jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei

Raspunsuri si comentarii, aici

Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm