La 18 decembrie 2008 am lansat, in numele asoctiei CIVES, proiectul "Solidaritate justitiara", dedicat combaterii injustiţiei din România. În apelul-invitaţie am precizat : "cele cinci secţiuni ale proiectului (cercetare juridica si meta-juridica pentru optimizarea argumentatiei- in cazuri tip, cercetare de teren si documentara- pentru intarirea probatoriilor, asistenta pentru lansarea si instrumentarea anchetelor si proceselor, difuzare a rezultatelor cercetarilor si actiunilor si presiuni civice pentru ameliorari structurale si legislative, organizarea unui sistem de coordonare a actiunilor justitiare)" .

Ulterior, am făcut un turneu de promovare a proiectului (la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Paris) încercînd să determin implicarea potenţialilor justiţiari civici (istorici, documentalişti, economişti, jurişti, etc.) alături de cei dispuşi să ceară socoteală pentru injustiţiile suferite.

Am încercat în acelaşi timp să colectez documente pertinente (legi, jurisprudenţă publică, decizii deţinute de reclamanţi) - pe care să le pun la dispoziţia celor aflaţi în cazuri similare.

Mulţumesc celor care m-au sprijinit în acest sens (domnii Tacu, Paraschiv, etc). Nu voi relata aici întîlnirile şi întîmplările care m-au făcut să pierd progresiv încrederea că pot duce la capăt iniţiativa mea (o alternativă prevăzută în planul meu de cercetare).

Mă rezum la a semnala dezinteresul frapant (mascat cu amabilităţi ipocrite sau manifestat cu cinism dezinvolt) arătat de colegii dvs. avocaţi, cu excepţii ca familia Pipernea din Iaşi sau ca avocatul din Cluj propus întru sprijinirea lui Rovenţu de domnul Petru Borodi (un justiţiar fără studii formale de drept, dar cu propuneri legislative şi constituţionale consistente, care a l-a îndemnat şi pe domnul razul Volcinschi să-şi facă datoria).

O comportare tipică a avut avocatul care s-a declarat dispus să-l asiste la Giurgiu (gratuit) pe Viorel Rovenţu, domnul Sorin Bucşe, care mi-a cerut întîi dovezi privind caracterul represiv al cooperativizării (din arhiva CC-PCR) şi mi-a comandat o copie a dosarelor Tacu şi Paraschiv, de care avea nevoie pentru pregătirea unui caz. I-am trimis un grupaj digital şi i-am făcut un voluminos grupaj xerox, pe care i l-am dat cu ocazia întîlnirii de la Bucureşti cu cei care doreau să-l cunoască şi sprijine pe Rovenţu (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/roventu/default.asp.htm).

Domnul Bucşe a urmărit expunerea dosarului de către Rovenţu, a fixat întîlnirea cu el la Giurgiu, şi a dispărut apoi, devenind de negăsit, uitînd şi să plătească xeroxurile… Mai notez şi reacţia de penibilă aroganţă a avocatei domnilor Tacu şi Paraschiv, doamna Liliana Poenaru (căreia i-am propus o colaborare întru amplificarea undei justiţiare la care contribuise prin succesul ei în instanţă) - în momentul în care mi-am permis să contest faptul că avocaţii români ar trata optimal acest tip de caz.

După părerea ei, victimele comunismului trebuie să fie recunoscătoare pentru firmiturile obţinute de abilii maeştri care cer pomană pentru ei în justiţie şi să nu strice totul arătînd în instanţă o nepotrivită demnitate/revoltă/îndîrjire.

Iată motivele pentru care am apreciat la justa valoare reacţia dvs. la invitaţia mea, modul serios, curajos, generos şi cinstit în care l-aţi sprijinit pe Gavril Vatamaniuc, în faţa instanţelor din Suceava.

Am apreciat şi explicaţiile privind motivele pentru care sistemul juridic rămîne împotmolit în injustiţie. Ştiam deja că pe lîngă protejarea reţelei uzurpatorilor parazitari ai statului, slujitorii dreptului strîmb se dedau în masă la micul troc judiciar, dar nu şi cum marginalizează avocaţii cinstiţi sau incomozi.

Contactul cu asociaţiile victimelor justiţiei (ca acelea în care activează Nica Leon, Doru Cristian Iovanovici, etc.) mi-a completat cultura pe acest subiect. Am înţeles cum de s-a ajuns la tentativa (aparent forţată) de a se cere înfiinţarea unei secţiuni a tribunalului de la Haga, pentru judecarea abuzurilor justiţiei din România.

Pot deci aprecia poziţia dvs. ingrată.

Realitatea a ieşit din nou în evidenţă, prin amînarea, inexplicabilă onorabil, a pronunţării procesului Vatamaniuc, pînă la apariţia infracţiunii împotriva justiţiei numită "OUG 62/2010", care limitează la 10 000 de euro despăgubirile pentru acest tip de reparaţii.

Cazul ajunsese la recurs, pentru creşterea sumei acordate iniţial, de 100 000 de euro, inacceptabilă, avînd în vedere extremalitatea abuzului dovedit în dosar. Am mai protestat împotriva manevrei prin care judecătorii suceveni au făcut jocul unei administraţii care continuă de două decenii protejarea intereselor criminale comuniste (menţinînd prin aceasta întreruperea/supendarea oricărei prescripţii), (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=7.htm ), întărind scrisoarea domnului Dumitru Iuga, un anticomunist rezistent (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/iuga/default.asp.htm), tratat similar de o justiţie aservită/amorţită prin salarii şi pensii ţipătoare.

Sper că v-au folosit informaţiile pe care vi le-am pus la dispoziţie şi medierea raportului cu un vultur incomod (prin rigiditatea demnităţii) al rezistenţei anticomuniste (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/vatamaniucg/default.asp.htm)

Bucurîndu-mă că am demonstrat, împreună, viabilitatea ideii de solidaritate justiţiară, vă urez succes în continuarea demersurilor dedicate dosarului Vatamaniuc (şi a celor similare) şi vă amintesc că puteţi recurge la sprijinul meu, dacă veţi considera necesar.

Al dvs.
Ioan Roşca, 20 septembrie 2010

Explicatii : Un mănunchi de scrisori deschise, către jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei

Raspunsuri si comentarii, aici

Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm