Cînd v-am întîlnit prima dată, în aprilie 2005, la parchetul de lîngă procuratura militară, venisem din Montreal cu două obiective: să depun plîngere pentru represiunea la care am fost supus de către regimul FSN în 1990 (descrisă aici) şi să mă interesez de avansul cercetării în dosarul Gh. Nechita - colegul meu din echipa României, cu care participasem la olimpiada de matematică studenţească de la Ankara în 1980 - ( expunerea aici).

Fiind un adept al dreptului populaţiei la eliberare (chiar prin luptă) de sub cnutul unei tiranii, nu mă număram printre cei ofuscaţi de lipsa de maniere arătată în procesul Ceuşeştilor, deşi din start percepusem acea farsă sinistră, ca pe o manevră de acoperire a rămînerii la putere a restului nomenclaturii comuniste.

(Aşa cum am relatat în mărturia extinsă pe care v-am depus-o la dosarul meu, mi-am dat demisia din FSN la 22 decembrie 1989, ora 20, şi de atunci nu am făcut altceva decît să combat uzurparea contrarevoluţionară.).

Nesuferind de complotită obsesivă, vă pot crede cînd spuneţi că aţi fost delegat la acel proces de un superior şi că nu aveaţi legătura cu manevrele criminale ale echipei Iliescu, care v-a folosit candoarea (chiar dacă unii susţin că îl cunoşteaţi şi apreciaţi pe marele emanat).

Cu atît mai mult v-am dat credit, cu cît judecătorul Ciubotaru mi-a revelat faptul că dosarele în care s-au putut condamna criminalii de la Timişoara, Tîrgovişte, Cluj - au fost pregătite de dvs. Iar Doru Mărieş mi-a spus că dvs. aţi sprijinit redeschiderea cercetărilor (întrerupte de revenirea lui Iliescu la Cotroceni) - cu un pas înaintea prescrierii.

Nu făcea sens să vă bănui de sabotarea unor dosare pe care era suficient să nu le redeschideţi (decît dacă s-a urmărit prin această manvră un joc de şantaj între filoane concurente ale mafiei).

Aţi confirmat orientarea justiţiară şi în relaţia cu mine, după ce v-am spus că postura penibilă în care v-a plasat prestaţia din 1989 (pentru care aţi primit titlu de revoluţionar) vă obligă să ne ajutaţi să demonstrăm continuitatea genocidului comunist din România - ca să arătaţi că măcar pe fond, inculparea dvs a fost justă. Un genocid nu se face de doi oameni…

Revenind la povestea colaborării noastre (relatată sumar la http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm) apreciez modul amabil, deschis şi constructiv în care m-aţi tratat, pe mine şi toate victimele pe care vi le-am adus pentru a depune plîngere (mergînd pînă la a vă ocupa de repararea cataractei lui Gavril Vatamaniuc !). Mi-aţi părut într-adevăr dedicat victimologiei.

Mi-aţi relatat situaţia cazului Gh. Nechita, integrat în dosarul P75/1997. Ştiind suferinţa de care nu poate scăpa nici azi familia acestui valoros cercetător ştiinţific român, unul dintre civilii răpuşi în noaptea de 23 decembrie, pentru că s-a lăsat purtat de entuziasm revoluţionar (chemat de acasă prin televiziune să apere biblioteca Eminescu), v-am rugat să stabiliţi cauza imediată a morţii sale, şi să incriminaţi pe cei care au montat farsa ucigaşă, ca să justifice acapararea contrarevoluţionară a puterii.

Nici pînă astăzi dosarul Nechita nu a ajuns însă la concluzii. Nici pînă astăzi ucigaşii săi mici nu au fost găsiţi şi marii regizori ai crimei nu au fost inculpaţi. Sper că nu aţi avut acelaşi randament în celelalte dosare, pentru recuperarea cărora Mărieş a făcut greva foamei…Că agitaţia justiţiară la care am asistat în aceşti ani nu a fost o diversiune…Şi tot mai puţin, din păcate, că lui Gh. Nechita i se va face dreptate.

Celălalt subiect pe care l-am abordat de la prima noastră întîlnire a fost intimidarea şi represiunea la care au fost supuşi în 1990, în toată ţara, cei care au încercat să se opună contrarevoluţiei FSN şi să forţeze judecarea crimelor comuniste. V-am atras atenţia că "feseniada" nu trebuie redusă (în spaţiu, timp şi sens) la "mineriadă".

V-am povestit întîmplările din anul 2004 de la Montreal (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/default.asp.htm) care m-au determinat să vin în România pentru a regla conturile cu cei care mă "retardaseră".

V-am întrebat (şi încă mă întreb) de ce nu aţi conexat dosarele "iunie 1990" şi "decembrie 1989", în care erau implicate aceleaşi două tabere, în acelaşi război. V-am rugat să folosiţi, în extinderea cercetării dinspre delictele punctuale spre marile fenomene criminale, plîngerea mea pentru modul în care a fost tratat anticomunismul meu la Piatra Neamţ, culminînd cu evenimentele de la 3 mai 1990 (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/default.asp.htm).

Nici la Craiova, Iaşi, Constanţa, Deva, Braşov, Sibiu, Ploieşti, etc. - contrarevoluţia nu a lovit prin mineri. În plîngerea mea, am cerut cercetarea instigatorilor mulţimii manipulate ca să zdrobească adeversarii Frontului: uzurpatorii din televiziune, presă, SRI.

Din cîte ştiu, nu aţi făcut însă nici o cercetare în această direcţie. De ce? Nu credeţi că, avînd în vedere miza şi calitatea demersului meu aş fi meritat mai multă atenţie/consideraţie, ca român revenit de peste ocean, ca să sprijine anchetele, voluntar, cîţiva ani? Nu m-aţi aprobat, nu m-aţi înţeles, sau nu m-aţi putut urma?

Ceea ce m-a făcut să vă rămîn alături, în ciuda scăderii treptate a speranţei că vom ajunge unde trebuie (pe lîngă dorinţa de a şti dinăuntru cum e sufocată ancheta de sistem), a fost deschiderea pe care aţi arătat-o pentru unele sugestii ale mele.

Astfel, am apreciat faptul că depăşiţi spectrul redus al acuzaţiilor iniţiale, orientarea spre detalii care nu puteau conduce decît la incriminarea acarilor Păun, abordînd capetele majore de acuzare a conducerii FSN, care dădeau coerenţă dosarelor: contrarevoluţie sîngerosă, uzurparea subminantă a puterii în stat, prin teroare şi înşelăciune (electorală), distrugerea economiei în numele "terapiei de şoc", aservirea ţării unor interese străine, instigarea populaţiei la violenţă şi război civil.

Mai greu aţi realizat că baza complexului infracţional continuat era protejarea criminalilor comunişti (contra justiţiei şi în vederea îmbogăţirii frauduloase). V-am atras atenţia asupra importanţei conexării infracţiunilor feseniste prin acest miez comun. Judecarea criminalilor comunişti, sau măcar îndepărtarea lor de la putere, sau măcar informarea populaţiei privind trecutul lor - era cerută de cei care au făcut mitingurile din 1990.

Evitarea eliberării reale a ţării a fost obiectivul pentru care FSN ne-a hăituit , cu ajutorul populaţiei înşelate.

Am iniţiat dosarul P35/2006, la începutul lunii august, cu scopul de a clădi postamentul necesar agregării temeinice a "decembriadei" , "mineriadei" şi celorlalte componente ale feseniadei filocomuniste.

Doream să reacţionez astfel şi faţă de tentativa de confiscare a cauzei anticomuniste de către forţele aflate în spatele lanţului Ilieşiu-Tismăneanu-Băsescu, farsă pentru denunţarea căreia publicasem un Apel (http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm) semnat de cele mai autorizate voci ale anticomunismului autentic.

În plîngerile tipizate depuse la parchet de cei care mi-au sprijinit iniţiativa (http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm) erau clar separate două capete de cerere:

1.) Crimele imprescriptibile şi de neprescris comise înainte de 1989

2.) Favorizarea şi tăinuirea lor prin uzurpare de putere şi represiune, după 1989. Am urmărit probarea capătului 1.), în primul rînd pentru ca pe această bază să putem incrimina liderii FSN pentru capătul 2.), De aceea, aşa cum v-am spus la ultima noastră întîlnire, nu mă poate mulţumi/satisface perspectiva ca, peste nişte ani, cînd nici un vinovat şi nici o victimă a represiunii nu va mai fi în viaţă, să obţinem şi noi dreptul de a condamna comunismul pre-89.

Pentru procesul celor care au distrus România pentru a împiedica procesul comunismului am luptat eu, convins că aceasta e calea regală pentru împlinirea muncii dvs. De altfel, aşa cum am arătat în plîngerea mea din dosarul P35 şi în declaraţia din mai 2006, confirmată de martorii consultaţi de procurorii trimişi de dv la Piatra Neamţ (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm ) , eu am fost victima fenomenului 2, al împiedicării justiţiei, tentativa de linşaj din 16 decembrie 1990 fiind datorată faptului că lansasem, ca lider al FDAR Neamţ, în octombrie 1990, un apel pentru judecarea crimelor comunismului, în urma cercetărilor de la Dealul Marului (http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dmaruluiviitorul11oct90.asp.htm).

De aceea v-am cerut să redeschideţi cercetarea genocidului revelat de descoperirile din 1990, închisă printr-un NUP ilegal în 1994 de procuratura militară Băcau, aşa cum aţi putut constata din analiza dosarului. În acelaşi timp, exemplul meu dovedea conexiunea între cele trei fenomene infracţionale, motiv pentru care aţi plasat cazul Piatra Neamţ şi în dosarul P35/2006 ("genocidul tăinuit") şi în P75/1997 ("feseniada cu mineriade").

Am muncit uriaş pentru a vă sprijini (şi am antrenat în acest efort şi pe alţii) . Cum doream inculparea "formatorilor de opinie" şi stăpînilor lor, v-am depus un jurnal istoric care semnala ce s-a spus în 1990 la TVR şi la radio ( http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/agende/default.asp.htm) şi o bogată colecţie de articole expresive din presa timpului (de genul celor afişate, ca exemplu de corp delict pentru infracţiunea de instigare mediatică, la http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/ziare/default.asp.htm).

Mama mea (Livia Dandara) a muncit intens pentru a vă pune la dispoziţie sinteze de presă şi televiziune, pe care le-aţi folosit în pregătirea întîmpinărilor, confruntărilor şi rechizitoriului.

Eu am extras din presa timpului nenumărate informaţii utile şi piste de cercetare pe care vi le-am pus la dispoziţie. Acest costisitor (pentru mine) voluntariat s-a desfăşurat în timp ce roiuri de "activişti civici" se exhibau emiţind incontinent comunicate care cereau celeritate, sau vă dădeau tîrcoale cu intermitenţă, în căutarea unor informaţii pentru lucrări personale (inclusiv dintre cele furnizate de mine), a unor ocazii de ghişeft cultural sau de capitalizare civică.

Am încercat să provoc reorientarea agitaţiei civice teatrale spre implicare eficace, în sprijinul proceselor si anchetelor penale. De aceea am participat, pe 21 martie 2007, la reuniunea organizata de Alianţa Civică pe tema "Comunismul condamnat, ce urmeaza?" Am pledat atunci pentru constituirea unor echipe de cercetare voluntară, care să stabilească strategii de operaţionalizare a obiectivului condamnării comunismului şi să alcătuiască probatorii solide în sprijinul anchetelor şi proceselor.

Sperînd că unii emanaţi ai anticomunismului, forţaţi să-şi plătescă imaginea publică, vor sprijini puţinii angajaţi în lupta cu justiţia, l-am îndemnat pe Doru Mărieş să ceară şi sprijinul "personalităţilor" care monopolizau reduta opoziţiei intelectuale, din 1990.

Poate că şi de asta s-a ajuns la actuala lui capturare, în plasa neo-anticomuniştilor care căută suport de emanaţie (gen Băsescu sau Tismăneanu) - întinsă de Sorin Ilieşiu. Poate că am greşit şi la 19 decembrie 2006, în dialogul TVR mediat de domnul Turturică, reproşînd lui Tismăneanu că opreşte comunismul la 1989. Iată că acum şi-a întins "emanaţia prin Mărieş" - pînă în iunie 1990 şi se pare că vă va prinde şi pe dvs. în plasă.

Contrapunerea dintre mine şi protipendada civică a devenit evidentă cu ocazia întîlnirii de pe 2 Mai 2007 dintre procurorul general Laura Codruta Kovesi şi cîţiva "reprezentanţi ai societăţii civile", interesaţi de avansul anchetelor (conduse de dvs).

Cu această ocazie, mi-am expus punctul de vedere privind slăbiciunea mijloacelor alocate de Justitie şi necesitatea sprijinirii efective a anchetei de către societatea civilă, depunînd procurorului general şi un memoriu-analiză, (http://www.piatauniversitatii.com/news/default_editoriale.asp-year=2007&month=5.htm ) - la care nu am primit nici un răspuns.

Aţi asistat la acel dialog cu calmul dvs. nelimitat, care provine din înţelepciune sau placiditate. Mă aşteptam să faceţi cunoscută contribuţia mea consistentă celor prezenţi, care mă întrebaseră de ce particip şi eu la discuţie, să semnalaţi cei doi ani pe care îi dedicasem sprijinirii anchetei. Încît să iasă în evidenţă fariseismul celor care se excitaseră brusc civic, pentru a pleda găunos pentru o imposibilă celeritate.

Ca să nu mai vorbim de activitatea/atitudinea pe care o avuseseră în 1990 inşi ca Ion Caramitru, ce nu legitima de loc pretenţia lor actuală de a reprezenta victimele FSN-ului. Cum mi-ar putea înţelege plîngerea un colaboraţionist post-comunist, care a validat Contrarevoluţia şi pseudo-alegerile din 20 Mai, pe mine - un contestatar intransigent, reprimat şi exilat - pentru că m-am opus Tranziţiei Criminale, dacă nici Mărieş nu declară clar că a rămas în Piaţă pentru că nu recunoştea legitimitatea puterii?

Grav este că, nici cu acea ocazie, dvs. nu v-aţi declarat depăşit de misiunea asumată, avînd în vedere mijloacele inadecvate de care dispuneaţi. Cîţiva procurori se străduiau să construiască probatorii imbatabile pentru fiecare dintre cele zece mii de crime din decembrie, dintre cele zece mii de crime din iunie, dintre zecile de mii de infracţiuni feseniste din 1990 şi sutele de mii de crime ale comunismului - alcătuind din ele un sistem coerent (pentru a le subsuma unor infracţiuni complexe, imprescriptibile sau continuate) şi în acelaţi timp, segmentabil în dosare rezolvabile cu celeritate .

Nu aţi confirmat, dar nici infirmat analiza mea, care demonstra că v-ar trebui resurse de mii de ori mai mari, pentru a duce la bun sfărşit sarcina la care păreaţi înhămat. Nici azi nu credeţi că aţi greşit păstrînd dicreţie asupra adevăratei stări a anchetei, tăcere care a făcut jocul celor care v-au creat condiţii pentru a nu reuşi? Şi azi mai credeţi că se poate cîştiga în ritm de melc o cursă cu obstacole, pe care adversarul, mult mai bine dotat, motivat şi plasat, le ridică rapid în calea neputincioşilor săi urmăritori?

Mulţi m-au sfătuit să nu vă acord încredere, susţinînd că nu faceţi decît să trageţi de timp, simulînd interes justiţiar, aşteptînd ca partida să se termine înainte de a se ajunge la un deznodămînt care să vă creeze duşmani periculoşi.

Am trecut peste argumentele lor speculative, cum ar fi acela că nu aveţi cum să vă bateţi cu o structură căreia îi aparţineţi şi care v-a folosit copios, începînd din 25 decembrie 1989. Am protestat pentru necolegialitatea cu care domnul Popov, pe care l-am consultat în legătură cu dosarul P35/2006 (împreună cu domnii Jijie, Caraza şi Ioniţoiu) v-a prezentat ca pe principalul gropar al anchetelor!

Am respins modul incorect, bazat chiar pe falsuri, în care gruparea lui Viorel Ene (avînd în spate pe Liviu Petrina şi Jean Varlam), vă defăima şi sabota.

Am încercat să mă opun manevrelor prin care Ene încerca să vă smulgă din mînă dosarele, în clipa în care v-aţi apropiat de inculparea lui Iliescu, Kuki Borislavski, etc. (dar aş vrea să-mi explicaţi de ce, de pe aceea listă lipsea Petre Roman şi mulţi alţii, inclusiv cei reclamaţi de mine?).

V-am admirat calmul, în clipa în care asasinul plătit al securităţii, deţinutul Clită, v-a transmis direct din penitenciar, prin OTV, ameniţări cu moartea, dvs. şi lui Miron Cozma (care în acea zi se hotărîse să depună contra lui Ion Iliescu, în urma confruntării cu Gelu Voican, la care procurorul Saserman ne-a invitat să participăm). Am putut observa şi reacţia "banaliştilor politici" care se agitau anti-Cozma de cîte ori creştea pericolul ca acesta să îl loveasă pe Iliescu, ca să-şi scurteze puţin detenţia.

Dar creditul pe care vi l-am acordat, mai ales în situaţii în care ştiam că aveţi dreptate (sau că sînteţi nedreptăţit) nu era un cec în alb. România produsă de comunifesenism nu permite încrederea oarbă în nimeni.

Deşi nu am dovezi că aţi fi altcineva decît păreţi, nu aş putea garanta absolut buna dvs. credinţă. Probabil şi dvs. păstraţi rezerve privind intenţiile acestui canadian suspect, cu o faţă de cercetător meticulos şi alta de revoluţionar/justiţiar radical, care s-a agăţat ca un scai de dvs., de cinci ani.

Aştept orice cerere de clarificare. În astfel de situaţii, pentru a nu ne înfunda în bîrfe dezbinatoare şi bănuieli paralizante despre subterane ipotetice, trebuie să ne bazăm pe faptele de la suprafaţă ale fiecăruia. Vă voi spune care sînt (in)acţiunile dvs. care mi-au stîrnit mie, ca martor, semne de întrebare, pentru a vă da posibilitatea să risipiţi eventualele neînţelegeri.

Pentru a apăra respectul reciproc (şi poate colaborarea) dintre noi aş vrea să mă asigur că nereuşitele dvs. (sau ceea ce eu consider ratări) au fost rezultatul sabotării de către sistem, sau măcar al unor nepuţinte acceptabile - şi nu al relei credinţe sau a incompeteţei/ indolenţei.

Un semn de întrebare (pe care vi l-am semnalat direct, într-o discuţie la care au mai participat Doru Mărieş şi Antonie Popescu) vine de la reacţia dvs. din 2007, faţă de decizia Curţii Constituţionale de a cere rezolvarea civilă a oricărei cauze în care există şi civili (bazată pe o decizie CEDO, relativă la un furt de benzină, care amesteca civili şi militari) .

Această prevedere mai veche a legii, agitată de obedienta C.C. (pro PCR) cu scopul de a vi se smulge dosarele ajunse în pragul inculpării, viza judecarea şi nu anchetarea cauzelor. Nimic nu impunea absolut interpretarea că, o anchetă în curs, de asemenea importanţă, care a durat (cu intermitenţe) zece ani, trebuie reluată de la zero de procuratura civilă.

În dosarele feseniadei nu era vorba de altfel de "civili" ci de conducătorii statului român, care comandaseră ordinele criminale aplicate de militari şi de "mineri" (care se puteau şi ei dovedi agenţi profesionişţi, camuflaţi în salopetele comandate la Salcia). Aşa cum şi dvs. aţi punctat, pînă la finalizarea cercetării prin inculpare, civilia vinovaţilor nu putea fi prezumată. Iar victimele civile (cu excepţia sabotorului Ene) nu au cerut niciodată să li se închidă justiţia în nas, cu alibiuri formale.

Un proces politic de asemenea anvergură, în care esenţa este uzurparea instituţiilor statului , inclusiv de către "oamenii legii", se poate judeca firesc la tribunale militare. Şi chiar trimis spre un tribunal civil, probatoriul uriaş pus la punct de procuratura militară îşi putea împlini funcţia justiţiară, mult mai bine decît prin sufocarea anchetei cu NUP, de către procuratura civilă care s-a făcut că nu înţelege nimic din dosar.

De ce aţi cedat acestei presiuni şi aţi semnat deciziile de disjungere şi apoi de strămutare, validînd pretinsul conflict de competenţă?

De ce nu aţi impus condiţia ca ancheta să ramînă în sarcina dvs, renunţînd temporar la gradele militare?

De ce aţi încercat o manevră atît de stîngace ca disjungerea părţii militare şi civile, a unui dosar evident unitar? Chiar speraţi ca dovezile incriminante pentru civilii care au comandat represiunea, strecurate în dosarul militar (care a rămas un timp la dvs) să îi oblige pe procurorii civili să-şi inculpe stăpînii?

Nu bănuiaţi că trimiteţi acele dosare spre fabrica de NUP?

Cînd aţi văzut că nimeni nu lucrează la dosarele trase pe dreapta, în timp ce dvs eraţi acuzat că aţi tergiversat/sabotat/compromis ancheta - de ce nu v-aţi dat demisia în semn de protest?

De ce aţi lăsat dosarul deschis de mine (P35/2006), care putea constitui baza incriminării coerente a FSN, în mîinile procurorului Levanovici, care l-a trimis spre procuratura civilă, pe motiv că agenţii represivi ai puterii comuniste s-au "civilat"… prin ieşirea la pensie?

De ce, atunci cînd procurorii tineri delegaţi un timp de dvs să culeagă mărturiile deţinuţilor politici reclamanţi, au început să fie hăituiţi (în momentul în care au încercat să intre, fără succes, în arhivele instituţiilor-călău) aţi acceptat întreruperea cercetării, fără explicaţii?

De ce, dîndu-mi dreptate în atîtea discuţii, nu v-aţi ocupat totuşi de capetele speciale din plîngerile mele (vinovăţia mediei şi a SRI pentru instigarea din 1990, tăinurirea infractorilor comunişti de către regimul FSN) ?

De ce ne-aţi pus pe noi, cei implicaţi ca reclamanţi în anchetă, să ne zbatem pentru ca documentele de importanţă istorică acoperite cu NUP să nu fie distruse de procuratură, în baza regulamentului intern - în loc să duceţi această luptă din interior?

De ce l-aţi lăsat pe Mărieş să îşi pună viaţa în pericol pentru a recupera nişte dosare pe care nu aţi reuşit să le finalizaţi în timp util? De ce nu m-aţi susţinut atunci cînd am cerut insistent lui Mărieş să evite confiscarea cauzei sale de către indivizi de genul Ilieşiu/Tismăneanu, deşi ştiaţi că aceştia lucrează împreună cu Băsescu la înmormîntarea judecării reale a comunismului în noianul vorbelor goale semănate perfid prin istorie?

De ce credeaţi, încă în toamna anului trecut, că veţi relua munca la dosare, ştiind ce relaţii de şantaj reciproc leagă taberele concurente care pradă România?

Redeschiderea anchetei în 2005 să nu fi fost decît o mişcare de ameliorare a poziţiei grupului mafiot Băsescu, în raport cu reţelele Iliescu, Roman, etc.?

Cum comentaţi posibilitatea ca să fi alocat şi eu cinci ani investigării participative la o farsă (ceea ce se numeşte metodologic "recherche-action"…)

V-am prevenit de curînd că vă voi scrie o scrisoare foarte deschisă, provocîndu-vă la clarificări la care cred că am dreptul, după ce v-am oferit cît sprijin am putut. Sper ca acest val de întrebări să nu vă producă iritare sau crispare, ci să vă dea posibilitatea să vă explicaţi fin, ajutînd analiştii să înţeleagă ce s-a întîmplat cu anchetele de care aţi răspuns şi în general cu justiţia de tranziţie.

Intenţionez să-mi folosesc experienţa pentru a clădi un rechizitoriu minuţios al injustiţiei judiciare (demarat prin eseul "Reabilitarea legalitatii: de la combaterea prescrierii la condamnarea uzurparii justitiei" - http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm )

În schimb, nu cred că voi continua donquijotic epopeea judiciară, în instanţele româneşti sau internaţionale, cu speranţa că s-ar face dreptate la timp - aşa cum m-aţi sfătuit. Nu-mi mai pot permite explorarea acestui drum înfundat. Se pare că aţi trecut dvs. acum în postura de cercetător voluntar (pentru IICC), acoperit însă de o pensie pe care eu nu o voi avea (printre altele şi datorită acestor cinci ani de cercetare masochistă).

Vă las satisfacţia de a-i vedea în sfîşit condamnaţi simbolic pe Gheorghiu Dej şi Ana Pauker, dar nu şi pe cei care i-au plătit lui Apostol serviciile pînă de curînd… Sau de a denunţa abuzurile judiciare, după împlinirea termenelor de prescripţie. Sau de a umple cartea de istorie şi muzeul de la Sighet cu pagini nemuritoare despre muritorii perdanţi.

Sau de a lupta pentru dreptate, alături de Băsescu, Tismăneanu, Ilieşiu, Mărieş, etc., susţinuţi de corul civic de gardă.

Eu mă voi retrage probabil din joc, după ce voi reacţiona faţă de răspunsul procuraturii la ultima mea plîngere, pe care v-am adus-o deja la cunoştinţă, făcută pentru modul în care mi-au fost tratate demersurile, într-o anchetă de care aţi răspuns şi dvs. (http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm )

Sperînd că voi avea în dvs., şi după această scrisoare, dacă nu un coleg în cercetarea civică a cercetării penale, măcar un martor pentru ce am făcut în aceşti ani din viaţa mea,

Al dvs.
Ioan Roşca, 20 septembrie 2010

Raspunsuri si comentarii aici

Explicatii : Un mănunchi de scrisori deschise, către jurişti implicaţi in reabilitarea justiţiei

Sursa: http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm