| Răspunsul domnului Valerian Stan, la scrisoarea deschisa (25) a domnului Ioan Rosca |
 |
|
"Domnule Ioan Roşca, .......Neodihna dvs în slujba „interesului public” continuă să mă impresioneze. Chiar şi numai acest demers „epistolar” ar fi de ajuns să impresioneze pe oricine şi să vă recomande drept ceea ce sunteţi, un luptător admirabil. În procesul privind îndepărtarea mea din armată, „reprezentarea” mea a vizat practic chestiunile de procedură, în timp ce de fond m-am ocupat eu însumi. Însă mai pe larg despre această istorie vom vorbi atunci când lucrurile vor fi devenit „irevocabile”, aşa cum în acest moment nu sunt.
Când vine însă vorba să te adresezi justiţiei, vrînd să chemi la răspundere pe torţionarii lui Vasile Paraschiv bunăoară, nu poţi să foloseşti decât termeni care se regăsesc în tratatele internaţionale, în legea naţională şi doctrină. În plus, mă tem că ne aducem aminte puţin diferit discuţia pe care o invocaţi (şi din care redaţi pasaje între ghilimele în care nu mă recunosc defel). Eu când am afirmat şi afirm că, pentru a se conforma tratatelor internaţionale la care este parte, este necesar inclusiv ca România să introducă în Codul penal incriminarea „persecuţiilor pe motive politice” (crime împotriva umanităţii, imprescriptibile), nu am afirmat şi nu afirm că justiţia din România nu a avut şi nu are temei legal pentru a pedepsi aceste crime oricând vor fi fost comise ele. Nu, dimpotrivă, d-le Roşca, totdeauna am afirmat, inclusiv în discuţia cu dvs, că justiţia română a avut şi are un asemenea temei, şi acela a fost şi este Convenţia ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii (adoptată la 26 noiembrie 1968 şi ratificată de România prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat în Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969). Regret inexactitatea din scrisoarea dvs. Aţi fi putut-o evita foarte uşor dacă v-aţi fi dus pe site-ul meu, în secţiunea de Documente, şi v-aţi fi uitat peste documentul „Demersuri in justitie in cazul Vasile Paraschiv”. Documentul, cuprinzînd acţiunile pe care, începînd cu 2008, le-am formulat în justiţie în cauza Vasile Paraschiv (pe care o şi invocaţi explicit în scrisoarea dvs) se află în continuare acolo şi îl puteţi citi măcar acum. Pe tema asta, în 2008 şi 2009, am şi publicat în New York Magazin (săptămânal în care şi dvs aţi publicat şi publicaţi, şi pe care din ce spuneţi se înţelege că îl şi citiţi) numeroase articole în care am spus, absolut neechivoc, ce spun aici şi ce v-am spus şi în discuţia noastră. Mai jos aveţi câteva linkuri la articolele la care mă refer: La CEDO Romania avea sa fie condamnata in cazul Dalban (bietul ziarist a murit pana cand CEDO a judecat cazul sau), motivarea lui Ciubotaru a fost reluata de Curte in hotararea sa - si bineinteles ca bestiile de PDSR-isti l-au vanat pe judecator, cum ati aratat, pentru atitudinea sa. Slava Domnului ca CDR si Constantinescu au facut macar in acest caz ce trebuia sa faca.
|